Intunericul parea coborat dintr-un film horror peste imaginea ce i se desena in fata Mariei cand Catalin o conducea spre locul promis a fi unul de poveste.
Luna isi facuse de mult aparitia si lumina puternic colina aceea scurta care se vedea in stanga dar si blocurile inalte ce se construiau in dreapta cu luminitile lor rosii in varf care palpaiau in ritm de blues!
Masina strapungea intunericul cu farurile ei puternice. Se vede marea intunecata la culoare dar linistita. Maria nu putea sa nu observe ca nimeni nu trecea pe acolo, probabil niciodata!
Drumul coti la 90 de grade si masina isi facea cu greu loc printre stabilopozi dar inainta...coti din nou si se indrepta spre mijlocul Marii Negre, de parca acest loc, de care doar auzise, era un fel de insula in mijlocul marii iar drumul acesta era podetul care te ducea acolo.
Catalin opreste masina si stinge farurile! Acum doar luna mai emana lumina, in rest doar intuneric si liniste!
-Unde suntem? intreaba Maria jumatate impresionata, jumatate speriata!
-Suntem departe de ochii lumii, departe de urechile ei dar foarte aproape de locul de care iti povesteam. Mai avem putin si o sa te las pe tine sa imi spui daca esti sau nu intr-un loc special! Hai sa mergem!
Coborara din masina si se indepartau incet spre niste stanci mari ca niste statui imense dar fara creativitate. Totul parea ireal! Pietre si apa! Atat vedea Maria in jur! Si luminite! Isi intoarse privirea spre locul unde stia ea ca era orasul si vedea doar multe luminite la blocurile mult prea indepartate. Un fel de pom de Craciun cu o instalatie imensa care ramanea din ce in ce mai in spate.
-Am ajuns vorbi Catalin incet de parca nu ar fi vrut sa il auda cineva, desi locul era pustiu!
Sari rapid pe o stanca si o ajuta si pe Maria sa se ridice apoi incet incet si pe una mai sus si inca una pana cand au ajuns pe un stabilopod gigant in varful caruia puteau sa stea doua persoane foarte comod!
Privelistea era una coborata din desene animate! Ochii Mariei rar au vazut asa ceva. Ii straluceau si sticleau inundati de un sentiment sarat dar dulce.
Vedea toata marea in intregimea ei! Atat cat poate sa cuprinda cineva cu ochii.
Vedea stelele care jubilau pe cer construind zeci de constelatii!
Vedea litoralul plin de lumini si viata! Totul parea ca se misca acolo departe!
Vedea luna cum se reflecta pe apa aceea neagra transformand cerul si marea in doi actori dintr-un film clasic in alb si negru!
Vedea cum Catalin o urmareste cu privirea lui calda si zambetul lui nevinovat! Avea senzatia de plutire de parca el ar fi luat-o de mana si incet incet se ridicau spre stele!
-Locul acesta e de-a dreptul minunat! Ma asteptam la altceva dar am ramas fara cuvinte! spuse Maria tremurand sub fiorul rece al unei placeri necunoscute.
-La ce te asteptai?
-Ma asteptam sa ma duci la cine stie ce terasa la care iti place tie sa mergi sau intr-un parc mai interesant de prin Constanta dar cred ca mesajele tale spuneau numai adevaraul! Locul acesta e faurit de indragostiti pentru indragostiti!
-Locul acesta e special pentru mine! Cand am inceput sa dau de provocarile pe care viata ti le intinde in drum am descoperit ca aici imi pot limpezi creierul si ma pot intoarce acasa mai puternic si mai hotarat, mai calm, mai optimist! Aici simt ca renasc din propria cenusa cand ma simt incercat de viata.
Maria il urmarea conectata la privirea lui transformata dintr-una vesela in una trista! Ceva s-a miscat in el cand vorbea despre importanta acestui loc. Ii lua mana in a ei si o stranse puternic la piept asezandu-si capul peste acel nod al mainilor impreunate.
Au stat asa o perioada indelungata fara sa spuna nimic. Taceau impreuna! Fiecare cu gandurile lui, fiecare cu privirea atintita spre ceva, un reper important in trecut sau un far de speranta in viitor!
Usor fiecare isi intoarce privirea catre celalalt!
El ii admira parul matasos si chipul rotund, alb si atragator! Mainile fine si umarul dezvelit. Formele voluptoase il intrigau, il provocau dar in acelasi timp chipul ei ii inmuia inima. Isi ridica usor mana si o indrepta spre ea...
Ea ii admira chipul cald si siguranta din adancul ochilor! Parul negru si bogat ii stralucea in lumina lunii, genele lui lungi o fermecau si era invidioasa. O invidie placuta!
Mana lui o prinse pe a ei si o saruta usor lipindu-si buzele fierbinti de mana ei alba si catifelata. Ea ii simtea bataile inimii in varful degetelor. Adrenalina!
Sangele a uitat care e limita legala si a crescut mult in presiune, buzele se topeau de dorinta iar tot corpul tremura!
Se saruta usor pe buze! Buzele lui au gust de visine dulci-acrisoare iar ale ei sunt ca merele de vara, acelea dulci, verzi-rosiatice!
Deschid ochii si pare ca Pamantul s-a rotit de cateva ori iar ei au stat in loc! Undeva in alt colt pierdut de lume alti doi tineri poate faceau acelasi lucru, intr-un loc asemanator.
-De ce m-ai adus aici Catalin? il intreaba ea tinandu-i mana stransa in a ei!
-.....pentru ca din primul moment cand te-am vazut am simtit ca esti speciala pentru mine! Nu doar o simpla turista pe care vreau sa o cuceresc! Esti ca o scanteie! Ma uit la tine acum si realizez ca asa incepe totul pe lumea asta...de la o scanteie! Simt ca tu esti piatra mea de cremene, cealalta jumatate, cea de la care porneste totul, cea cu care imi poate aprinde focul in sufletul meu! Fara tine sunt doar o piatra oarecare, nu am nicio putere!
-Sunt convinsa ca mai sunt si altele care....
-Nu fi asa sigura, intrerupe Catalin sirul cuvintelor.....nu e deloc asa! Recunosc ca am avut multe relatii cu multe fete si totusi niciuna nu a reusit sa imi ofere ceea ce ai reusit tu acum....in cateva ore de cand te stiu!
Maria nu prea intelege ce vrea sa spuna Catalin.
-Ce nu au reusit ele? intreaba Maria sfioasa dar mustiind de curiozitate.
Catalin zambeste resemnat de parca raspunsul la intrebarea aceasta trebuia sa il dea ea...in niciun caz el!
-Iti voi spune o poveste care cred ca iti poate raspunde la intrebare.
Privind spre marea nesfarsita unde doar reflectia lunii se observa Catalin incepe:
"A existat odata un gradinar priceput, care mesterea pamantul ca nimeni altul si ingrijea florile exact asa cum trebuia, ca ele sa creasca si sa infloreasca transformand gradinile in adevarate capodepere.
Indiferent de inaltime, parfum sau valoare el ingrijea toate florile cu aceeasi caldura, dragoste si pasiune! Nimic nu il bucura mai mult pe lume decat sa stea toata ziua printre flori, sa le ude, sa le vorbeasca transformandu-le astfel in cele mai bune prietene ale lui.
Gradina lui era cea mai apreciata din toata tara chiar si peste hotare asa ca multa lume venea la el sa ii vada podoabele si sa afle secretele sale. Si toti care veneau ii aduceau cadouri care mai de care mai frumoase si scumpe, dar toate acestea nu il impresionau, se adunau gramada undeva intr-o camaruta rece si intunecata. Tot ce conta pentru el era sa isi creasca florile linstit si sa ii invete si pe ceilalti sa isi infrumuseteze viata prin florile lor.
Intr-o zi un barbat se apropie de el si, imbracat destul de jalnic, ii intinde o punga cu galbeni si cu capul plecat il roaga sa ii ofere o anume floare din gradina lui.
-De ce as face asta? intreaba grav gradinarul.
-Sotia mea este pe moarte si de cand ne-am casatorit i-am promis ca o sa aiba la nunta un buchet din cea mai frumoasa floare a dumneavoastra....dar din pacate nu m-am tinut de promisiune pana acum cand mi-a adus aminte spundandu-mi ca aceea a fost prima si ultima ei dorinta si ca promisiunea mea a facut-o fericita! De aceea va ofer acesti bani pentru ca as face orice sa ii ofer un ultim zambet.
Gradinarul vizibil emotionat zambeste si ii ridica umerii sarmanului, imbarbatandu-l:
-Nu imi trebuie banii tai, daca sotiei tale ii place o anume floare te rog mergi in gradina si culege-ti buchetul, indeplineste-i ultima dorina, metamorfozeaza-te in barbatul de care s-a indragostit, cel care ii promite lucruri si se tine de ele, cel care ii aduce zambetul pe buze, cel care a promis ca o face fericita, fii din nou acel barbat!"
Maria avea ochii inlacrimati iar urmele acelea sarate de pe obraji o faceau si mai frumoasa.
-Asta esti tu pentru mine acum....esti prima mea dorinta! Esti floarea care infloreste cu zambete! Cea pe care vreau sa o ingrijesc toata viata!
O liniste apasatoare se instalase in jurul celor doi tineri. Erau macinati de ganduri si dorinte, de reprosuri si sentimente, de fericire!
-Te rog frumos sa ma duci acasa Catalin se auzi vocea Mariei suspinand stergandu-si lacrimile continue!
-Ok!
La "Valea Regilor" pe undeva prin Bucuresti!
