E simplu sa fii om, trebuie doar sa vrei!

In timpul concediului am ajuns intr-o localitate pe langa Rosia Montana, mica, parca uitata de lume, unde oamenii muncesc de dimineata pana seara pentru ca asta stiu sa faca de mici, o localitate unde oamenii isi fac singuri painea, la cuptor, o localitate de ardeleni!

Era seara , pe la orele 21, si noi cautam de zor cazare stiind ca in localitate sunt vreo 2 pensiuni. De la coasa veneau pe sosea 2 barbati.

Primul era plecat de spate bine de tot si batran care isi folosea unealta de cosit mai mult ca pe toiag. Cel de al doilea era un barbat vanjos, inalt de 1.80 si solid. Pasea pe asfalt sigur pe el tinand coasa pe umar fericit de parca se intorcea de la un razboi castigat de el.

Dilema noastra scurta a fost daca sa il intrebam pe primul sau pe al doilea de informatii! Am ales varianta numarul doi si nici nu stiam cat de norocosi am fost!

Eu: Buna seara! Stim ca sunt niste pensiuni prin zona, ne puteti spune va rugam cum sa ajungem la ele?

Ardeleanul: Pai e una langa manastire dar e cam departe si mai e una mai in spate!

Eu: Ne puteti explica cum sa ajungem...

Ardeleanul: O luati inapoi si apoi la a 3 ulita faceti stanga si mai mergeti asa vreo 200 de metri dupa care dreapta si dati direct in ea.

Eu: Multumim frumos, o sa incercam sa gasim.

Ardeleanul: Daca vreti va duc eu....doar sa imi las coasa aici la soacra-mea si vin cu voi!

Eu: Sigur...va multumim!

Mai merge vreo doua case dupa care lasa coasa in curtea unei case, se urca in masina si incepe sa ne ghideze...doar ca in timp ce mergeam pe straduta ne intreaba daca vrem sa stam mai mult la pensiune, nu vroiam!

Eu: Vrem doar sa ne odihnim in aceasta noapte ca maine plecam!

Ardeleanul: Pai atunci puteti sa stati la mine!

Eu: ????? ok, cred!

Tacere!

Gandurile mele: ahhh, la naiba, poate ne duce la o casa mai darapanata, dormim in patul bunicii....offf...dar asta e, vedem cum e, ne palce stam, nu ne place nu stam...simplu...ma imbarbatam eu!!

Ne ghideaza el pe ultiele acelea din ce in ce mai intunecate si ajungem in curtea unei case...mai exact a unei vile!

Isi intreaba sotia daca ne poate caza, ea ce putea sa mai zica?? :)) si incep pregatirile...ea a icneput sa aduca lenjerie pentru pat, sa ne explice cum si unde sa facem dus, sa pregateasca cina!

Pe cuvant va spun ca nu ii puteam opri cu nicio actiune!!!

De la ganduri negre despre cazare am ajuns la ganduri negre despre bani! Era o cazare de cel putin 100 de lei/noapte!

Am deschis subiectul cu ardeleanul care m-a intrebat scurt: cat ati dat la Garda de Sus (ii povestisem eu ca de acolo venim)??

Eu: Pai...60 lei/noapte! Ceea ce era adevartat!

Ardeleanul: Atunci mie imi lasati la jumatate!

Am inghitit in sec si am tacut! Ma bucuram teribil de mult in sifletul meu ca am facut un super deal si ca am avut un noroc chior! Dar ce m-a miscat si mai tare era faptul ca omul acela vorbea asa de natural incat imi dadeam seama ca face asta ca sa ma ajute pe mine nu pentru cei 30 de lei pe care ii primea! Am inghitit iar in sec...asa cum fac si acum cand imi aduc aminte!!

Mi-a recunoscut ca pe unde a umblat si el, si copiii lui, peste tot au fost bine primiti si au dat peste oameni! Asa ca stie cum e...cum e sa fie ca mine!

Doamna ne-a pregatiti masa, domnul ne-a scos tuica si bere, am ciocnit...moment in care ne-a intrebat, dupa aproape o ora de discutii rapide si lectii de viata, cum ne cheama....am ciocnit paharele si l-am apreciat iar in sufletul meu!

Si cand ne pregateam si noi sa ne punem la masa vine surpriza! Omul vine si ne lasa cheile si ne transmite ca el si sotia merg la o nunta in satul urmator si ca sa avem grija sa incuiem casa, nu pentru ca ar fi hoti prin preajma, dar sa stam noi linistiti in casa!

Adica cum vine asta??

Un strain te primeste la el in casa, iti da sa mananci, are grija de tine, iti lasa cheile casei si pleaca stiindu-ti doar prenumele!!! Cum vine asta?? :)

Am dormit asa de bine cu gandul ca ce simplu si frumos e sa fii om!!

De dimineata doamna ne-a facut cafeaua, ne-a oferit sirop de zmeura si nu a vrut in ruptul capului sa primeasca cei 60 de lei pe care noi ii pregatisem pentru ei din respect pentru tot ce facusera pentru noi!

Replica ei: "vorba e vorba!!! 30 de lei a zis sotul, atat ramane!"

Cum sa nu iubesti astfel de oameni! Cum sa nu simti ca esti mic si neinsemnat pe lumea asta pe langa ei?? Te pune pe ganduri...iti da lectii de viata! Un om simplu care pretuieste alt om nu dupa ce masina are, nu dupa ce cluburi frecventeaza sau dupa hainele pe care le poarta!

Pentru el conteaza doar ca tu, drumetule, sa ai o sedere placuta in caminul lui!

Nu se pot exprima sentimentele! Sunt prea simple, banale in caldura si complexe in emotie!

E simplu sa fii om, dar e si mai simplu sa nu fii!

Numa' bine!