O seara obisnuita!

E ora 23.12.

Locul e plin de oameni! E mizerabila gara desi noul proiect arata spectaculos doar in format tridimensuonal caci in realitate mai e mult pana departe.

Aceiasi oameni frecventeaza batrana gara machiata urat.

Aceiasi taximetristi care stiu doar sa dea tepe, campionii tablelor pe portbagaj si al integramelor pentru copii.

Aceiasi boschetari beti, mirosind a hoit, incercand sa agate o tiganca bortoasa.

Aceiasi turisti somnorosi adormiti pe scaunele de fier mult prea neplacute somnului dar cine sunt ei sa faca nazuri la ora asta??

Aceiasi controlori amabili si pe peron si in tren, nasii nostri cei de toate zilele.

Aceiasi mizerie imputita.

Acelasi miros de salam.

Acelasi peron batut de mii de papuci, pantofi, sandale, cizme, ciubote sau talpi goale.

Acelasi miros de urina.

Aceiasi caini vagabonzi in cautare de aceiasi turisti satuli care sa le arunce o bucata de salam.

Aceiasi tigani smecherasi cu cafeaua in mana si alcoolul in sange, vorbitori de limba romana agramata si puternic rasunand in noapte.

E prima oara dupa mult timp cand calc intr-o gara...dar parca timpul, acest mereu producator de schimbari, nu si-a facut simtita trecerea pe aici. O adiere cu 2 politisti si 2 gardieni se simte usor iar usile glisante de la intrare sunt precum rujul dat pe buze pentru a ascunde herpesul.

Imi este dor sa merg cu trenul...fac un exercitiu de memorie si nu imi aduc aminte cand am calatorit cu CFR-ul ultima oara...imi e ciuda!

Imi e dor de betiile din tren, de jocurile de baut, de interviurile cu intrebari ascunse, de scris biletele pentru colegi, de citit, de dormit in vagon intins pe canapeaua aia jegosa....ahhhh.

Numa' bine!