Generatia cu coada intre picioare!

Sincer consider ca generatia noastra, aceasta intre 20 si 30 de ani de acum are o mare problema!

Suntem niste scalvi in multinationale, castigam (teoretic) bine si sarim dintr-o inchisoare in alta...inchisoarea biroului, apoi a creditelor si terminam cu insingurarea sufletului in diverse relatii interpersonale care ne multumesc mai mult sau mai putin!

Ne casatorim tarziu, facem copii tarziu si asta se vede la sedintele cu parintii care se aseamana cu celebrele "cluburi de pensionari" ale edilului Constantei.

Generatia noastra este o generatie fara tupeu! Suntem tineri, destepti, cu studii superioare si totusi foarte putini dintre noi isi iau viata in propriile maini si incearca ceva indraznet! O afacere, o idee, un gand, o incercare....nimic! Ne complacem in starea de angajat cu salariu bun...e mai usor asa...e mai comod! Gresim!

Vorbeam cu niste prieteni mai de mult si constientizam..."uite, frate, cum niste tarani (la propriu) reusesc sa aiba afaceri prospere si noi, tineri cu studii superiore, nu reusim sa facem nimic", stam ca mormolocii in balta angajatorului si ne convine asa.

Si cel mai trist e ca, ok nu facem nimic, dar parca nici parintii nostri nu ne incurajeaza! Tocmai ei care au muncit o viata pe branci in sistemul comunist, ei te imping de la spate sa iti gasesti ceva de munca, sigur, un loc caldut undeva, in loc sa te incurajeze sa fii independent, sa iti incerci norocul in viata, sa ai succes sau macar sa incerci.

Parintii mei mi-au recomandat de mult sa plec din tara! "te iubim, dar as vrea sa te vad ca iti traiesti viata in alta tara, o tara unde poti sa iti indeplinesti orice dorinta, unde copiii tai vor avea o sansa. Sa pleci si sa nu te mai intorci!"

E dur mesajul, dar e diferit de ce spun majoritatea parintilor! In Romania toata lumea viseaza pentru ca vezi peste tot oameni cu foarte multi bani, doar ca in Romania visele sunt atat de interzise, precum sentimentele in filmul "Equilibrium"!

Acum ceva vreme ii spusesem tatalui meu ca vreau sa imi deschid o afacere! Nici macar nu ii mentionasem ce si el deja jubila, parca redevenise copil, se bucura cu inima la capacitate maxima si atunci mi-am dat seama ca desi ma aprecieaza pentru ceea ce fac, stie ca pot mai mult si ca merit mai mult de atat! Meritam mai mult!

Si nu trebuie sa visam, trebuie sa credem in fortele proprii si sa treceme la fapte!

Si eu? Imi voi urma propriul exemplu.

Haideti!

Numa' bine!